Cercetari privind marijuana
Oamenii au cultivat si consumat varfurile inflorite ale plantelor de canabis de sex feminin*, in limbaj cotidian cunoscut sub numele de marijuana, practic de cand exista istoria. Materialele textile la baza carora sta canabisul, datand din anul 7.000 i.Hr., au fost recuperate in nordul Chinei, iar utilizarea plantei ca medicament si agent de modificare a starii de spirit dateaza aproape tot de atat de multa vreme. In 2008, arheologii au descoperit in Asia Centrala peste doua kilograme de canabis in mormantul vechi de 2700 de ani al unui saman stravechi. Dupa ce oamenii de stiinta au efectuat teste detaliate cu privire la puterea si proprietatile materialului, au afirmat ca: “Concluzia cea mai probabila este ca … popoarele stravechi au cultivat canabisul in scopuri farmaceutice, psihoactive dar si pentru a le servi intr-un context religios sau samanic.”
(*planta de sex masculin produce flori cu polen, iar cea de sex feminin flori cu seminte. Acestea din urma sunt plantele preferate pentru marijuana deoarece ciorchinele de flori (muguri) sunt mai potente si produc o marijuana de mai buna calitate decat plantele de sex masculin. Cunoscutii „muguri” de iarba ce se comercializeaza sunt, de fapt, o colectie de sute de flori ale plantei de marijuana de sex feminin care se formeaza in mase numite „ciorchine” sau „manunchiuri”. Odata ce plantele de sex masculin produc polen si cele de sex feminin produc seminte mature, ambele plante mor.)
Unele culturi moderne continua sa se rasfete cu consumul de canabis utilizat pentru aceleasi scopuri, in ciuda prezentului, cultivarea si utilizarea plantei fiind, de fapt, interzisa la nivel mondial. In Statele Unite, interdictiile federale de scoatere in afara legii a utilizarii canabisului in scopuri recreative, industriale si terapeutice au fost, prima oara, impuse de catre Congres in temeiul Legii privind impozitul pe marijuana din anul 1937 si, mai tarziu, reafirmata prin decizia parlamentarilor federali de a clasifica marijuana – la fel ca si toti compusii organici ai plantei (cunoscuti sub numele de canabinoide sau canabinoizi) – substanta clasificata in tabelul I al stupefiantelor, aflata sub incidenta reglementarii substantelor controlate din 1970. Aceasta clasificare, care afirma, prin regulament, ca canabisul este la fel de periculos pentru public cum este heroina, defineste canabisul si canabinoidele ca avand “un potential ridicat pentru abuz, … nicio utilizare medicala acceptata in prezent, … [si] o lipsa de siguranta admisa pentru utilizarea ca medicament… sub supraveghere medicala. “(Prin contrast, cocaina si metamfetamina – care raman ilicite, interzise pentru utilizarea in scop recreativ, dar pot fi consumate sub supravegherea unui medic – sunt clasificate in tabelul II; exemple de substante clasificate in tabelele III si IV includ steroizi anabolizanti si, respectiv, Valium, in timp ce analgezicele care contin codeina sunt definite printr-o lege in tabelul V, o clasificare a guvernului federal mai putin severa). In luna iulie 2011, administratia Obama a respins o ancheta administrativa incercand sa reevalueze statutul de substanta clasificata in tabelul I a canabisului, iar parlamentarii federali continua sa citeze categorisirea dubioasa a substantei ca rationament principal pentru ca guvernul sa incrimineze planta si pe aceia care o folosesc.
Cu toate acestea, exista putine dovezi cu vreo baza stiintifica care sa justifice pozitia guvernului federal prezent de a interzice planta insa exista dovezi stiintifice ample si evidente empirice care sa contraargumenteze pozitia acestora. In ciuda interdictiei plantei de catre guvernul SUA pentru o perioada de aproape un secol, canabisul este, totusi, una dintre substantele active cele mai investigate din punct de vedere terapeutic din istorie. Pana in prezent, exista peste 20.000 de studii publicate sau analize in literatura de specialitate referitoare la planta de canabis si canabinoidele sale, din care, aproape o treime, au fost publicate in ultimii patru ani. Acest total include peste 2700 lucrari separate, publicate in 2009, 1950 lucrari publicate in 2010 si alte 2100 publicat pana in 2011 (in conformitate cu o cautare a cuvintelor cheie pe motorul de cautare PubMed Central, depozitul guvernului SUA pentru analiza cercetarilor stiintifice). In timp ce, mare parte din interesul reinnoit manifestat cu privire la terapeutica cu ajutorul canabinoizilor, este un rezultat al descoperirii sistemului de reglementare endocanabinoid, o parte din aceasta atentie sporita se datoreaza si numarului in crestere a marturiilor pacientilor carora li s-a administrat canabis in scop medical precum si ale testimonialelor medicilor acestora.
De exemplu, in luna februarie a anului 2010, cercetatorii de la Universitatea din California, Centrul de Cercetare pentru Canabisul medicinal, au anuntat public rezultatele unor studii clinice privind utilitatea medicala a canabisului inhalat. Studiile, care au folosit asa-numitul “standard de aur” al planului FDA (Food and Drug Administration) de realizare a studiilor clinice, a concluzionat ca marijuana ar trebui sa fie un “tratament de prima linie” pentru pacientii cu neuropatie si alte boli grave.
Printre studiile efectuate de Centrul sus amintit, patru au evaluat capacitatea marijuanei inhalate de a atenua durerea neuropata – un tip de durere a nervilor cunoscuta pentru dificultatea extrem de cunoscuta de tratare – asociata cu cancerul, diabetul, HIV / SIDA, leziuni ale coloanei vertebrale si multe alte conditii si stari debilitante. Fiecare dintre studii a constatat ca, prin consumul de canabis, a fost posibila reducerea constanta a nivelurilor de durere la pacienti in asa masura incat a fost la fel de bine sau chiar mai bine decat cu medicamentele disponibile in prezent.
Un alt studiu – realizat de catre cercetatorii Centrului – a evaluat utilizarea marijuanei ca tratament pentru pacientii care sufera de scleroza multipla. Acest studiu a stabilit urmatoarele: “canabisul inhalat a inregistrat rezultate foarte bune fata de placebo (substanta sau preparat inofensiv, inactiv prescris pacientului in scop experimental pentru a studia efectele farmaceutice ale unui medicament si reactiile psihice ale pacientului) in reducerea spasticitatii si durerii la pacientii cu scleroza multipla si a asigurat unele beneficii peste cele oferite de tratamentele prescrise in prezent.”
Peste tot in lume sunt efectuate studii similare, controlate. O analiza efectuata in anul 2010 de catre cercetatori din Germania raporteaza ca, din 2005, au existat 37 de studii controlate de evaluare a sigurantei si eficacitatii marijuanei si a compusilor sai naturali pe un numar total de 2563 de subiecti. Prin contrast, multe medicamente aprobate de FDA fac obiectul unor mult mai putine investigatii care implica mult mai putini subiecti.
Cum cercetarea clinica privind valoarea terapeutica a canabinoidelor a crescut atat de mult, la fel si intelegerea cercetatorilor privind capabilitatea remarcabila a canabisului de a combate boala. In vreme ce cercetatorii din anii 1970, ’80 si ’90 au evaluat, in primul rand, capacitatea canabisului de a atenua temporar diferite simptome ale bolii – precum greata asociata cu chimioterapia cancerului – oameni de stiinta de astazi exploreaza rolul potential al canabinoidelor de a modifica boala.
De un interes special, particular pentru oamenii de stiinta sunt canabinoidele. Acestia, oamenii de stiinta, au investigat capacitatea canabinoidelor de a modera tulburarile autoimune cum ar fi scleroza multipla, artrita reumatoida si boli inflamatorii intestinale, precum si rolul acestora in tratamentul tulburarilor neurologice, cum ar fi boala Alzheimer si scleroza amiotrofica laterala (cunoscuta si sub numele de boala lui Lou Gehrig). De fapt, in anul 2009, Asociatia Medicala Americana (AMA), a decis, pentru prima data in istoria organizatiei, “ca statutul marijuanei ca substanta controlata la nivel federal sa fie revizuit cu scopul de a facilita desfasurarea de cercetari clinice si dezvoltare de medicamente pe baza de canabinoizi.”
Cercetatorii studiaza, de asemenea, activitatile, proprietatile anti-cancer ale canabisului, ca urmare a faptului ca, un numar tot mai mare de date preclinice si clinice, concluzioneaza ca canabinoidele pot diminua raspandirea celulelor canceroase specifice prin apoptoza (moartea celulara programata), precum si prin inhibarea angiogenezei (formarea de noi vase de sange). Se poate argumenta ca, aceste din urma constatari reprezinta aplicatii mult mai largi si mai semnificative pentru terapeutica prin intermediul canabinoidelor decat si-ar fi putut imagina vreodata cercetatorii acum 20 sau 30 de ani.
Profilul de siguranta al canabisului medical
Canabinoidele prezinta siguranta remarcabila, mai ales in comparatie cu alte substante terapeutic active. Cel mai semnificativ, consumul de marijuana – indiferent de cantitate sau de potenta – nu poate induce o supradoza fatala. Potrivit unei analize din anul 1995 intocmita pentru Organizatia Mondiala a Sanatatii, “nu s-au inregistrat cazuri de decese prin supradoza atribuite canabisului si doza letala estimata pentru om extrapolata din studiile pe animale este atat de mare incat nu poate fi atins de catre … utilizatori.”
In 2008, cercetatorii de la Centrul de sanatate din cadrul Universitatii McGill, Universitatea McGill din Montreal si Universitatea British Columbia din Vancouver au evaluat 23 de investigatii clinice cu medicamente continand compusi canabinoizi (de obicei, THC – tetrahidrocanabinol – pe cale orala sau extracte lichide de cannabis) si opt studii observationale efectuate intre 1966 si 2007. Cercetatorii “nu au gasit o rata de incidenta mai mare a evenimentelor adverse grave asociate cu utilizarea de canabinoizi medicali”.
Acestea fiind zise, canabisul nu ar trebui sa fie neaparat privit ca o substanta “inofensiva”. Constituentii sai activi pot produce o varietate de efecte fiziologice si euforice. Ca urmare, pot exista unele persoane susceptibile la riscuri crescute ca urmare a consumului de cannabis, cum ar fi adolescentii, mamele gravide sau care alapteaza si pacientii care au un istoric familial de boli mintale. Pacientii cu hepatita C, functie pulmonara redusa (cum ar fi boli pulmonare obstructive cronice), sau care fac parte dintr-o familie cu persoane suferinde de boli de inima sau care au suferit accidente vasculare cerebrale pot fi, de asemenea, predispusi unui risc mai mare de a experimenta efectele secundare adverse ale marijuanei. Ca in cazul oricarui medicament, pacientii trebuie sa se consulte foarte bine cu medicul lor inainte de a decide daca utilizarea canabisului medical este sigura si adecvata.
Sursa:
http://norml.org/component/zoo/category/recent-research-on-medical-marijuana
