LEGE nr. 194 din 7 noiembrie 2011

LEGE nr. 194 din 7 noiembrie 2011 privind combaterea operatiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decat cele prevazute de acte normative in vigoare

Parlamentul României adoptã prezenta lege.
Prezenta lege a fost notificatã şi adoptatã cu respectarea prevederilor Directivei nr. 98/34/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informaţii în domeniul standardelor şi reglementãrilor tehnice, publicatã în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene (JOCE), seria L nr. 204 din 21 iulie 1998, amendatã de Directiva 98/48/CE , transpuse în legislaţia naţionalã prin Hotãrârea Guvernului nr. 1.016/2004 privind mãsurile pentru organizarea şi realizarea schimbului de informaţii în domeniul standardelor şi reglementãrilor tehnice, precum şi al regulilor referitoare la serviciile societãţii informaţionale între România şi statele membre ale Uniunii Europene, precum şi Comisia Europeanã, cu modificãrile ulterioare.

CAP. I     Dispoziţii generale

ART. 1 Prezenta lege stabileşte cadrul legal aplicabil preparatelor, substanţelor, plantelor, ciupercilor sau combinaţiilor acestora, denumite în continuare produse, susceptibile sã aibã efecte psihoactive, asemãnãtoare celor determinate de substanţele sau preparatele stupefiante ori psihotrope, plantele sau substanţele aflate sub control naţional, altele decât cele care au regimul juridic stabilit prin acte normative în vigoare, şi instituie mãsuri de prevenire, control şi combatere a consumului în vederea protejãrii sãnãtãţii populaţiei de acţiunile negative ale acestora.

ART. 2 În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii:    a) substitut – orice substanţã sau asociere de substanţe de origine naturalã ori sinteticã, în orice stare fizicã, sau orice produs, plantã, ciupercã ori pãrţi ale acestora al cãror regim juridic nu este reglementat prin alte dispoziţii legale, care are capacitatea de a produce efecte psihoactive şi care, indiferent de conţinut, denumire, mod de administrare, de prezentare sau de publicitate este ori poate fi folosit în locul unei substanţe sau preparat stupefiant ori cu efecte psihotrope sau în locul unei plante ori substanţe aflate sub control naţional sau pentru aceleaşi scopuri;    b) operator – persoana fizicã sau juridicã care, coordonând direct ori prin interpuşi, efectueazã sau intenţioneazã sã efectueze operaţiuni de fabricare, producere, tratare, sintezã, extracţii, condiţionare, distribuire, punere în vânzare, plasare pe piaţã, livrare, procurare, ambalare, transport, stocare-depozitare, manipulare sau orice altã activitate legalã de import, export ori intermediere de produse, denumite în continuare operaţiuni cu produse;    c) reprezentant autorizat – orice persoanã fizicã sau juridicã stabilitã în România care a primit un mandat din partea unui operator pentru a acţiona în numele acestuia ori în nume propriu, dar pe seama operatorului, în temeiul legislaţiei relevante;    d) publicitate – orice formã de promovare destinatã uneia sau mai multor persoane, realizatã prin orice modalitate ori mijloc de exprimare sau informare;    e) efecte psihoactive – unul dintre urmãtoarele efecte pe care le poate avea un produs, atunci când este consumat de cãtre o persoanã: stimularea sau inhibarea sistemului nervos central al persoanei, având ca rezultat modificãri ale funcţiilor şi proceselor psihice şi ale comportamentului ori crearea unei stãri de dependenţã, fizicã sau psihicã;    f) consum – introducerea în organismul uman a unui produs, indiferent dacã acesta a fost dizolvat, impregnat, dispersat sau diluat, în una dintre urmãtoarele modalitãţi: pe cale oralã ori injectabilã, inhalare, fumat sau aplicarea externã pe corpul unei persoane, în orice alt mod, în aşa fel încât produsul sã ajungã în corpul unei persoane;

g) regim juridic al produsului – ansamblul reglementãrilor având ca obiect cel puţin una dintre operaţiunile prevãzute la lit. b);    h) autorizaţie – act tehnico-administrativ emis de Autoritatea Naţionalã Sanitarã Veterinarã şi pentru Siguranţa Alimentelor, denumitã în continuare A.N.S.V.S.A., care atestã cã produsul nu este substitut în sensul prezentei legi, în urma efectuãrii unor analize şi evaluãri de cãtre laboratoarele specializate în acest sens, dupã caz.

CAP. II     Autorizarea

ART. 3 (1) Operaţiunile cu produse care sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive se supun autorizãrii în condiţiile stabilite de prezenta lege.    (2) Pânã la obţinerea autorizaţiei este interzisã desfãşurarea de operaţiuni cu produsul ce face obiectul autorizãrii.    (3) Se considerã cã un produs este susceptibil de a avea efecte psihoactive dacã se poate aprecia în mod rezonabil cã ar produce asemenea efecte, dacã nu este folosit sau nu putea fi folosit în scopul pentru care a fost produs.

(4) La aprecierea caracterului rezonabil se pot lua în considerare, fãrã a se limita la acestea, urmãtoarele criterii:    a) lipsa ori insuficienţa elementelor pentru determinarea regimului juridic al produsului;    b) caracteristicile produsului, în principal compoziţia, sau lipsa indicãrii acestora;    c) consumul, ca destinaţie previzibilã a produsului;    d) prezentarea produsului, etichetarea sa, orice avertizãri sau instrucţiuni pentru utilizarea lui, precum şi orice altã indicaţie ori informaţie referitoare la acestea sau chiar lipsa lor.    (5) Autorizarea este necesarã şi în cazul în care operaţiunile cu produse se desfãşoarã prin intermediul mijloacelor electronice.

ART. 4 Orice operator ce desfãşoarã sau intenţioneazã sã desfãşoare operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive prin consum, chiar dacã scopul pentru care a fost produs nu este consumul, altele decât cele care au regimul juridic stabilit prin acte normative în vigoare, are obligaţia de a solicita A.N.S.V.S.A. o autorizaţie, astfel cum este definitã la art. 2 lit. h).

ART. 5 (1) În vederea obţinerii autorizaţiei, operatorul sau reprezentantul autorizat depune la A.N.S.V.S.A. urmãtoarele:    a) cerere de autorizare din care sã rezulte: numele, prenumele şi domiciliul sau, dupã caz, denumirea şi sediul social ale operatorului ori ale reprezentantului autorizat al acestuia, precum şi denumirea produsului şi scopul operaţiunilor pentru care se solicitã autorizarea;    b) caracteristicile calitative şi cantitative ale tuturor constituenţilor produsului, inclusiv denumirea comunã internaţionalã, dacã existã o asemenea denumire sau o referire la denumirea chimicã relevantã;    c) evaluarea riscurilor psihoactive pe care le-ar putea prezenta;    d) descrierea metodei de fabricaţie şi de control utilizate de fabricant;    e) explicaţiile privind mãsurile de precauţie şi siguranţã ce trebuie luate pentru ca produsul sã nu fie sau sã nu poatã fi recomandat pentru consum uman;    f) rezultatele testelor fizico-chimice, biologice sau microbiologice şi toxicologice, dupã caz;

g) o machetã a ambalajului primar şi, dupã caz, a ambalajului secundar, precum şi modalitatea de utilizare recomandatã;    h) dovada achitãrii tarifului de autorizare;    i) orice alte documente sau informaţii pe care le considerã relevante pentru obţinerea autorizaţiei.    (2) Odatã cu documentaţia prevãzutã la alin. (1), solicitantul furnizeazã, în recipiente/ambalaje sigilate, mostre din produsul pentru care se solicitã autorizarea.    (3) În cazul în care A.N.S.V.S.A. apreciazã cã sunt necesare cantitãţi suplimentare de produs, notificã operatorul în acest sens.

ART. 6 A.N.S.V.S.A. analizeazã documentaţia depusã şi transmite mostrele furnizate de solicitant, în vederea analizãrii compoziţiei calitative şi cantitative a produsului, laboratoarelor acreditate în Uniunea Europeanã sau în Spaţiul Economic European.

ART. 7

(1) Dupã obţinerea rezultatului analizelor de laborator, o copie certificatã a acestora, împreunã cu documentaţia aferentã, se transmite de cãtre A.N.S.V.S.A., spre evaluare, comisiei constituite atât din specialişti din comisia de farmacologie clinicã, toxicologie şi toxicodependenţã şi din comisia de psihiatrie ale Ministerului Sãnãtãţii, cât şi din specialişti din structurile specializate ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, în vederea certificãrii dacã produsul are sau nu efecte psihoactive.    (2) Nominalizarea persoanelor care fac parte din comisia prevãzutã la alin. (1) se aprobã prin ordin comun al ministrului sãnãtãţii şi al ministrului administraţiei şi internelor, în termen de maximum 10 zile de la data intrãrii in vigoare a prezentei legi.    (3) Comisia prevãzutã la alin. (1) poate solicita efectuarea de analize de laborator suplimentare.

ART. 8 Cheltuielile necesare autorizãrii şi evaluãrii sunt suportate de solicitant.

ART. 9 (1) Dacã în urma evaluãrii se constatã cã produsul pentru care se solicitã autorizarea este substitut, A.N.S.V.S.A.:    a) comunicã solicitantului refuzul de eliberare a autorizaţiei, în condiţiile prezentei legi;

b) notificã Ministerul Sãnãtãţii în vederea efectuãrii demersurilor necesare pentru înscrierea substitutului în unul dintre tabelele din anexa la Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, cu modificãrile şi completãrile ulterioare şi, respectiv, la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.    (2) Dacã în urma evaluãrii se constatã cã produsul pentru care se solicitã autorizarea nu este substitut, A.N.S.V.S.A. elibereazã autorizaţia pentru operaţiunile şi produsele solicitate, în termen de 30 de zile de la data obţinerii rezultatelor analizelor şi evaluãrilor prevãzute la art. 6 şi 7.    (3) A.N.S.V.S.A. ţine şi actualizeazã un registru special în care se înscriu operaţiunile şi produsele pentru care se emite autorizaţie, precum şi operatorii autorizaţi; datele din registru se fac publice prin afişare pe pagina de internet a instituţiei.

ART. 10 Respingerea cererii de autorizare poate fi contestatã de solicitant la instanţa competentã, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.

ART. 11 Prevederile legale referitoare la autorizarea tacitã nu sunt aplicabile pentru obţinerea autorizaţiei prevãzute în prezentul capitol.

ART. 12 Procedura de autorizare, inclusiv cea privind desfãşurarea analizelor şi evaluãrilor prevãzute la art. 6 şi 7, modelul cererii de autorizare, modelul autorizaţiei, precum şi cuantumul tarifelor de autorizare şi de evaluare se stabilesc prin ordin comun al ministrului sãnãtãţii, al ministrului administraţiei şi internelor şi al preşedintelui A.N.S.V.S.A., care se emite în termen de maximum 10 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

CAP. III     Control şi sancţiuni

ART. 13 (1) În cazul în care existã sau se presupune în mod justificat cã existã un risc de a se efectua operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, împuterniciţii legali ai Ministerului Sãnãtãţii, ai Autoritãţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor şi ai A.N.S.V.S.A. au dreptul sã dispunã blocarea mãrfii, retragerea de pe piaţã, interzicerea utilizãrii produselor, suspendarea activitãţilor, publicitãţii sau, dupã caz, închiderea provizorie a locaţiilor în care aceste operaţiuni se desfãşoarã.    (2) În cazul prevãzut la alin. (1), dacã operaţiunile se desfãşoarã prin mijloace electronice, Ministerul Comunicaţiilor şi Societãţii Informaţionale, la sesizarea autoritãţilor competente prevãzute la alin. (1), solicitã furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice blocarea accesului la conţinutul site-ului în cauzã, în condiţiile legii.    (3) Actul administrativ prin care se dispun mãsurile de precauţie prevãzute la alin. (1) şi (2) poate fi contestat în condiţiile Legii nr. 554/2004, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.    (4) În vederea efectuãrii testelor de laborator şi/sau evaluãrilor prealabile necesare, odatã cu luarea mãsurilor de precauţie prevãzute la alin. (1), autoritãţile vor preleva probe.

(5) Dacã în urma testelor de laborator şi/sau evaluãrilor se constatã cã produsul nu este substitut, mãsurile de precauţie se revocã.    (6) Cheltuielile pentru efectuarea testelor/evaluãrilor prevãzute la alin. (4) se suportã de cãtre autoritãţile prevãzute la alin. (1), în funcţie de autoritatea care a dispus mãsurile, urmând a fi recuperate, dupã caz, de la operator în condiţiile legii.

ART. 14 (1) Ori de câte ori, în cadrul unei activitãţi de control efectuate potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, se presupune în mod justificat cã se efectueazã operaţiuni ce au ca obiect produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, organul de control sesizeazã organele de urmãrire penalã competente.    (2) În cazul în care operaţiunile respective se desfãşoarã prin intermediul mijloacelor electronice, organele de control competente sesizeazã şi Ministerul Comunicaţiilor şi Societãţii Informaţionale, care solicitã furnizorilor de servicii prin mijloace electronice blocarea accesului la conţinutul site-ului în cauzã, în condiţiile legii.

ART. 15 (1) Nerespectarea de cãtre furnizorii de servicii prin mijloace electronice a obligaţiei de a bloca accesul la site în termen de 12 ore de la primirea solicitãrii prevãzute la art. 13 alin. (2) şi art. 14 alin. (2) din partea Ministerului Comunicaţiilor şi Societãţii Informaţionale constituie contravenţie şi se sancţioneazã cu amendã de la 50.000 lei la 100.000 lei.    (2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevãzute la alin.(1) se fac de cãtre personalul împuternicit din cadrul Ministerului Comunicaţiilor şi Societãţii Informaţionale.

(3) Contravenţiilor prevãzute la alin. (1) le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 180/2002, cu modificãrile ulterioare, cu excepţia art. 28 şi 29.

ART. 16 (1) Fapta persoanei care, fãrã a deţine autorizaţie eliberatã în condiţiile prezentei legi, efectueazã operaţiuni cu produse ştiind cã acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 8 ani şi interzicerea unor drepturi, dacã fapta nu constituie o infracţiune mai gravã.    (2) Fapta persoanei care, fãrã a deţine autorizaţie eliberatã în condiţiile prezentei legi, efectueazã operaţiuni cu produse despre care trebuia sau putea sã prevadã cã sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la 3 ani.

ART. 17 Fapta persoanei care, cu intenţie, efectueazã operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, pretinzând sau disimulând cã acestea sunt produse autorizate potrivit legii sau a cãror comercializare este permisã de lege, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi, dacã fapta nu constituie o infracţiune mai gravã.

ART. 18 (1) Dacã faptele prevãzute la art. 16 şi 17 au avut ca urmare vãtãmarea uneia sau mai multor persoane care necesitã pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile, pedeapsa este închisoarea de la 6 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi, dacã fapta nu constituie o infracţiune mai gravã.

(2) Dacã faptele prevãzute la art. 16 şi 17 au avut ca urmare vãtãmarea uneia sau mai multor persoane care necesitã pentru vindecare mai mult de 60 de zile de îngrijiri medicale ori vreuna dintre consecinţele prevãzute la art. 182 alin. (2) din Codul penal, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacã a avut ca urmare decesul unei persoane, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, dacã fapta nu constituie o infracţiune mai gravã.

ART. 19 Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendã împiedicarea, sub orice formã, a personalului cu atribuţii de control din cadrul autoritãţilor competente de a intra, în condiţiile prevãzute de lege, în timpul programului normal de lucru, în sedii şi incinte cu scopul efectuãrii controlului.

ART. 20 Publicitatea fãcutã oricãror produse pretinzând în mod credibil cã prin consum acestea produc efecte psihoactive constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la 3 ani şi interzicerea unor drepturi.

ART. 21 (1) Infracţiunile prevãzute de prezenta lege sunt de competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism.    (2) Procurorii specializaţi din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism efectueazã în mod obligatoriu urmãrirea penalã pentru infracţiunile prevãzute la alin. (1).

 

CAP. IV
Dispoziţii tranzitorii şi finale

 

ART. 22
(1) Prevederile referitoare la obţinerea autorizaţiei se aplicã în mod corespunzãtor şi operatorilor care, la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, desfãşoarã operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive.
(2) Cererea de autorizare, însoţitã de documentaţia necesarã, se depune în termen de o zi de la data intrãrii în vigoare a normelor prevãzute la art. 12.
(3) Dispoziţiile art. 15 alin. (1) intrã în vigoare la 10 zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi.

Aceastã lege a fost adoptatã de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicatã.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR -ROBERTA ALMA ANASTASE

PREŞEDINTELE SENATULUI  – MIRCEA-DAN GEOANÃ

Bucureşti, 7 noiembrie 2011.    Nr. 194.